Care sunt testele obișnuite efectuate folosind kitul de testare a reactivilor de diagnosticare clinică a funcției pulmonare?

Teste frecvente efectuate folosind Kit de testare a reactivilor de diagnosticare clinică a funcției pulmonare include:

Spirometrie: Acest test măsoară volumul pulmonar și fluxul de aer. Evaluează parametri precum capacitatea vitală forțată (FVC), volumul expirator forțat într-o secundă (FEV1) și raportul VEMS/FVC, oferind informații despre funcția pulmonară și obstrucția potențială a fluxului de aer.

Măsurarea debitului de vârf: Testele de debit maxim evaluează viteza maximă a respirației expirate și sunt adesea folosite pentru a monitoriza astmul. Acestea pot ajuta la identificarea variațiilor fluxului de aer și la evaluarea severității exacerbărilor astmului.

Analiza gazelor din sânge: Acest test evaluează nivelurile de oxigen (O2) și dioxid de carbon (CO2) din sângele arterial. Oferă informații cruciale despre oxigenarea și echilibrul acido-bazic al pacientului și este adesea folosit în cazuri de insuficiență respiratorie sau boli pulmonare cronice.

Pulsoximetria: pulsoximetria măsoară nivelul de saturație a oxigenului din sânge (SpO2). Presupune plasarea unui senzor pe degetul sau pe lobul urechii pacientului pentru a monitoriza nivelurile de oxigen, ceea ce este util în special pentru evaluarea rapidă a stării de oxigenare în situații de urgență și în timpul controalelor de rutină.

Măsurarea oxidului nitric fracționat expirat (FeNO): Acest test măsoară cantitatea de oxid nitric expirat în respirația pacientului. Nivelurile crescute de FeNO pot indica inflamația căilor respiratorii, care este adesea asociată cu afecțiuni precum astmul.

Testarea capacității de difuzie pulmonară (DLCO): DLCO măsoară capacitatea plămânilor de a transfera gaze (de obicei monoxid de carbon) din aerul inhalat în fluxul sanguin. Ajută la evaluarea eficienței schimbului de gaze în plămâni și poate fi util în diagnosticarea diferitelor boli pulmonare.

Volumul pulmonar și testarea conformității pulmonare: Aceste teste evaluează capacitatea pulmonară totală (TLC), capacitatea reziduală funcțională (FRC), volumul rezidual (RV) și complianța pulmonară. Ele oferă o perspectivă asupra elasticității plămânilor și a capacității plămânilor de a se extinde și contracta.

Testarea provocării bronșice: în testele provocării bronșice, substanțe precum metacolina sau histamina sunt utilizate pentru a evalua hiperreactivitatea căilor respiratorii. Acesta este adesea folosit pentru a diagnostica și monitoriza astmul.

Testarea toleranței la efort: Aceasta implică evaluarea funcției pulmonare a pacientului în timpul efortului, de obicei pe o bandă de alergare sau pe o bicicletă staționară. Ajută la determinarea bronhoconstricției induse de efort sau la evaluarea condiției generale a pacientului.

Testarea gazelor din sângele arterial (ABG): testele ABG implică prelevarea unei mostre de sânge arterial pentru a măsura oxigenul, dioxidul de carbon, pH-ul și alți parametri. Aceste teste sunt critice pentru evaluarea tulburărilor acido-bazice respiratorii și metabolice.