Care sunt consecințele depozitării necorespunzătoare a funcției renale Kit de testare a reactivului de diagnostic clinic

Trusele de diagnostic clinice cu funcții renale sunt utilizate frecvent produse de testare biochimică în domeniul diagnosticului in vitro. Acestea sunt utilizate pe scară largă în monitorizarea clinică și evaluarea leziunilor renale acute, a bolilor renale cronice, a hipertensiunii arteriale, a diabetului și a altor boli conexe. Indicatorii comuni de testare includ creatinină, uree, cistatină C, acid uric, etc. Acest tip de kit conține de obicei mai multe componente, cum ar fi enzimele active, soluții de substrat, soluții tampon, calibratoare și produse de control al calității. Activitatea lor biologică și stabilitatea chimică depind foarte mult de condițiile de depozitare standardizate. Odată stocat în mod necorespunzător, acesta va afecta în mod direct performanța reactivilor, intervenind astfel cu rezultatele testelor, provocând erori experimentale și judecăți greșite clinice.

Scăderea stabilității reactivului
Componentele de bază ale kitului includ reactanții enzimatici (cum ar fi creatinaza, ureza, uriaza), anticorpii imunitari (cum ar fi anticorpii pentru detectarea cistatinei C) și substraturile colorimetrice. Depozitarea necorespunzătoare poate determina degradarea, denaturarea sau precipitarea acestor substanțe active. De exemplu, activitatea enzimei scade rapid în condiții de temperatură ridicată, în special în condiții de depozitare peste 30 ° C. Chiar și expunerea pe termen scurt poate reduce semnificativ activitatea enzimei, reducând astfel eficiența sistemului de reacție reactiv, reducând sensibilitatea și provocând valori scăzute de testare. Pentru reactivii imunoturbidimetrici, modificările structurii antigen-anticorp vor provoca o forță de legare redusă, o reacție turbidimetrică inadecvată și să afecteze intervalul liniar cantitativ.

Eșecul sistemului de calibrare și control al calității
Setul de testare a funcției renale se bazează pe produse standard pentru a stabili o curbă standard și pentru a evalua stabilitatea sistemului prin produse de control al calității. Calibratoarele conțin, în general, substanțe standard cu gradienți de concentrație diferiți, iar stabilitatea lor chimică este afectată de factori precum temperatura, lumina și umiditatea. Odată ce mediul de depozitare nu îndeplinește specificațiile, cum ar fi înghețarea și dezghețarea repetată, măsurile necorespunzătoare de protecție a luminii și fluctuațiile de temperatură frecvente pe termen lung, concentrația standard se va abate de la valoarea teoretică, iar curba standard va fi anormală. Produsele de control al calității pot, de asemenea, să derivăm din cauza scăderii activității sau a contaminării microbiene, ceea ce duce la defecțiuni de control la lot-lot, alarme frecvente ale instrumentului, risc crescut de întrerupere a testului și afectarea conformității controlului laboratorului.

Scăderea preciziei rezultatelor testelor
Depozitarea necorespunzătoare va afecta repetabilitatea, precizia și precizia kitului de testare. Pentru indicatorii de bază de metabolit, cum ar fi creatinina, ureea și acidul uric, determinarea lor se bazează adesea pe colorimetrie sau metode enzimatice, iar concentrația, pH -ul, capacitatea de tamponare și rata de reacție a componentelor reactiv sunt strâns legate. Dacă reactivul are o derivă de pH, degradarea substratului sau modificări ale parametrilor cinetici enzimatice datorită condițiilor de depozitare necorespunzătoare, valoarea testului va fluctua și rezultatul se va abate de la nivelul adevărat. În practica clinică, pot apărea rapoarte false negative sau false pozitive, ceea ce poate induce în eroare judecata afecțiunii.

Fenomenul de stratificare componentă sau precipitații
Unii reactivi lichizi vor suferi modificări fizice, cum ar fi separarea fazelor, precipitațiile componente și turbiditatea după modificări frecvente ale temperaturii sau depozitare pe termen lung. De exemplu, dacă cristalele precipită în soluția de substrat, poate provoca reacții inegale după adăugarea eșantionului. Precipitațiile tamponului vor schimba rezistența ionică a sistemului și vor afecta eficiența reacției enzimatice. Stratificarea componentelor anticorpilor în imunoreagenți va provoca o scădere a capacității de legare a antigenului și va forma semnale de detectare insuficiente. Dacă tehnicianul nu reușește să detecteze astfel de modificări fizice și încă efectuează testul, acesta va provoca interferențe grave la rezultatele testelor pacientului.

Risc crescut de contaminare microbiană
Mediile de depozitare cu umiditate ridicată, etanșare slabă sau operații frecvente de design pot expune reactivii la aer, crescând riscul de invazie a microorganismelor, cum ar fi bacteriile și matrițele. Dacă anumiți reactivi lichizi (cum ar fi soluții de substrat sau soluții tampon) nu conțin conservanți sau au un sistem de conservant slab, aceștia sunt predispuși la creșterea microbiană dacă nu sunt refrigerate după deschidere, rezultând turbiditatea reactivului, modificări de pH sau deteriorarea sistemului de reacție. Acest lucru nu numai că afectează rezultatele testelor, dar prezintă și riscul de contaminare a instrumentelor și contaminare încrucișată, creând o presiune suplimentară de gestionare asupra laboratorului.